13 lucruri pe care Vama Veche le are în comun cu o tabără de refugiaţi din Somalia

• Privirea pierdută. Atât oamenii din Vama Veche, cât şi refugiaţii africani au aceeaşi privire pierdută, aceiaşi ochi goi, lipsiţi de luciditate, speranţă şi raţiune.

• Oamenii de acolo trăiesc în corturi. Zeci de mii de persoane trăiesc înghesuite într-o tabără de dimensiuni reduse, în condiţii mizere, aşezându-şi corturile pe nisipul plin de ace de seringă folosite şi chiştoace.

• Au o dietă precară. Se hrănesc cu mâncare de proastă calitate, în special porumb fiert şi peşte alterat. Sunt hrăniţi la cozi interminabile, în mai multe puncte de distribuire a raţiilor, precum La Cherhana, La Şoni, Şaorma Comunistă, La Clătite. Deseori consumă nişte turte din făină, numite impropriu gogoşi, care sunt atât de tari că sunt folosite de unii pentru a ţine cearceaful.

• Au o vestimentaţie inadecvată. Oameni în zdrenţe, înveliţi doar cu o eşarfă, un cearceaf, sau pur şi simplu în pielea goală se plimbă fără ţintă, disperarea că au rămas fără bani de bere citindu-se în ochii lor. Acostează din când în când diverse persoane şi cer ajutor, sub formă de produse alimentare, narcotice, tutun, sau alcool.

• Vin de la distanţe mari. În mijloace de transport primitive, precum garniturile CFR, sau chiar improvizate, adică maşini care seamănă cu nişte microbuze, oamenii din Vama Veche sosesc de la distanţe uriaşe, din oraşe îndepărtate, precum Bucureştiul, unde condiţiile sunt şi mai dificile, semănând cu un război civil.

• Igiena medievală. Cei mai mulţi îşi fac nevoile direct în mare, sau la singura toaletă din Vamă, care însă nu poate face faţă la 50.000 de persoane.

• Oamenii trăiesc în frică. Persoanele din Vama Veche umblă pe plajă cu băgare de seamă, să nu calce pe seringi, la fel cum umblă africanii, ca să nu calce pe mine anti-personal.

• Sunt foarte aproape de o graniţă şi dincolo e mult mai frumos. Cetăţenii din Vama Veche se uită cu jind la bulgari, unde totul e mai ieftin, apa e mai curată, iar condiţiile de cazare sunt net superioare.

• Culoarea locuitorilor. După câteva sesiuni de bronzat şi mai ales după 2 zile dormite pe plajă în curul gol, beţi morţi, vamaioţii prind aceeaşi nuanţă cu somalezii.

• Anarhia. Vamaioţii sunt ţinuţi sub control de nişte cetăţeni mai voluminoşi, cu maşini de teren, dotaţi cu câini foarte periculoşi, care circulă nestingheriţi printre corturi şi reduc la tăcere pe oricine îndrăzneşte să le conteste autoritatea.

• Stres Post-Traumatic. Dacă îi iei din Vamă, le dai un job şi încerci să-i reintegrezi în societate, vamaioţii vor suspina după perioada petrecută în Vamă, declarând că „era mai bine în Vamă” sau „ce dor mi-e de Vamă”.

• Situaţia e bine documentată fotografic. Unii reporteri iau premii pentru fotografii cu situaţia cutremurătoare din teren.

• Solicită ajutoare umanitare. Locuitorii sună rudele rămase în localităţile de unde au venit, cerându-le ajutoare umanitare, sub formă de bani pe card sau chiar prin Western Union.