Ţânţarii fără stăpân, spaima bucureştenilor

Deşi mulţi bucureşteni se plâng că sunt muşcaţi de ţânţari, Primăria stă cu mânile-n sân.  Sute de mii, poate milioane de ţânţari, se plimbă liberi pe străzile Capitalei, dar lucrătorii de la ecarisaj nu se ating de niciunul.

Explicaţia e simplă: Mai multe organizaţii pentru protecţia animalelor au protestat împotriva metodelor barbare folosite pentru omorârea ţânţarilor. De atunci, edilii nu se mai ating de nicio insectă, de frică să nu se trezească iar cu Brigitte Bardot pe cap.

“Este, într-adevăr, inuman să omorâm ţânţari”, a declarat un angajat al Primăriei. „În fond, sunt şi ei nişte suflete. Dacă e să ne gândim, şi politicienii sug sângele poporului, dar lor nu se face nimeni nimic. Ăia sunt animale, nu ţânţarii.”

Iubitorii de animale susţin că există şi alte metode de a scăpa de ţânţari. De exemplu, i-am putea castra, ca să-i împiedicăm să se mai înmulţească.

Mai sunt şi voci care spun că ţânţarii sunt inofensivi, nu te înţeapă dacă nu-i provoci. Pensionarele care le mai dau de mâncare susţin că doar oamenii răi trebuie să se teamă de ţânţari, dacă eşti om bun nu suge nimeni sânge de la tine. La fiecare bloc există câte un ţânţar pe nume Fetiţa, Negruţu sau Maradona care trăiesc din mila locatarilor, fiind extrem de loiali. Ei păzesc uşa blocului şi îi bâzâie pe ţiganii veniţi să cumpere fier vechi.  Se mai iau ei şi după biciclişti, dar aceştia nu se plâng. Decât să le intre vreo muscă în ochi…